Nu-i așa că parcă timpul stă pe loc de câteva zile??? Da, timpul pe care îl blamam până nu demult, cel pe care îl arătam cu degetul: „Nu am timp„!!! Hai că ne-a auzit acum, s-a înduplecat, ni s-a pus pe tavă întru totul… Și ce să vezi??? Începem să ne plângem din nou… Nimic nou… Așa este omul, pendulează între stări și niciodată nu este mulțumit de prezent.
Dar ce ne mai arată timpul acestor zile??? Ne arată că suntem unici printre miliardele de experimente umane la fel de singulare. Iar dacă deținem unicitatea putem fi solidari cu unicitatea celorlalți. Cum se traduce acest raționament??? Foarte simplu… Stând în casă pierd contactul social cu anumiți inși, însă prin aceasta diminuez distanța până la reluarea lui. Cum ar spune românul: “Tot răul înspre bine”.
Aaa… Mai fac ceva prin faptul că stau în casă, îi ajut pe cei care sunt în LINIA 1… Apropo, “jos pălăria” în faţa lor.
Așadar, nu este aceasta și o perioadă de introspecție și reflecție??? Dacă răspunsul tău este afirmativ la această întrebare, îndrăznesc să te întreb la ce meditezi în acest timp???